Autorii lucrării discută o gardă arcuită de spadă și trei topoare de luptă în formă de târnăcop cu lamă în formă de vârf de suliță și capăt neascuțit din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) din București. Garda de spadă a fost descoperită în interiorul cetății bizantine de la Dinogetia (Garvăn – Bisericuţa, județul Tulcea, România ; MNIR, număr de inventar 17339). Topoarele menționate mai sus provin din depozitele de la Dragosloveni (județul Vrancea, România ; MNIR, numere de inventar 69469 și 69470) și Radovanu (județul Călărași, România, MNIR, număr de inventar 102318). Autorii analizează originea, datarea și contextul arheologic al armelor. Analogiile pentru garda de spadă de la Garvăn – Bisericuţa ar putea să fi fost utilizate în special în Imperiul Bizantin și în regiunile învecinate din a doua jumătate a secolului al VIII-lea până în secolul al IX-lea, totuși, trăsăturile sale importante – manșonul, garda (ascuțită) îndoită spre lama spadei și bucșa arcuită – pot fi identificate, de asemenea, și pe săbii din Menologionul lui Vasile al II-lea (între 979– 989 și 1001– 1016). Cele trei topoare de luptă cu lamă în formă de suliță și capăt neascuțit aparțin tipului de topor dunărean, din zona Dunării de Jos. Datarea acestui tip de armă se întemeiază pe depozitele menționate, ceea ce înseamnă că poate fi datat în jurul secolului al X-lea.